Nici nu mi-am dat seama cum au zburat zilele. De la Deva am plecat seara la ora 8. Am ajuns la Panciu dimineața la 4. Nu e puțin lucru să străbați țara dintr-un capăt în altul. Din Panciu am mai mers 12 kilometri până la o pensiune la care am fost cazați. Iar ne-am trezit în ciripit de păsărele. Cam repede și cam scurt a fost somnul nostru. La 10 plecam spre scenă. Ne așteptau câteva sute de copii pregătiți să se întâlnească pentru prima dată cu Gașca Zurli. Erau costumați, avuseseră carnaval, erau pregătiți să cânte și să danseze. Sunt pline de emoție întâlnirile cu copiii din orașele mici. Divertismentul nu e bun de larg consum, ajung mai rar artiștii la ei și toată comunitatea se bucură atunci când are loc un eveniment. Primarul are un băiețel. Cel mic e fan Gașca Zurli. El mai are și alți prieteni și așa, domnul Iulian Nica, a știut care va fi cel mai apreciat cadou pentru pitici. S-au pregătit tare frumos. Ne-au așteptat cu brațele deschise. Iar la finalul spectacolului am primit cele mai frumoase buchete de flori din tot turneul. Am aflat cu bucurie că veniseră copii din toată zona să ne vadă. De la Brăila până la Focșani erau acolo. După spectacol - drum întins până la București. Nici măcar nu ne-am oprit să mâncăm. Fiecare avea de ajuns undeva. Unii la birou, alții la coafor (respectiv eu). Strigau din valiză hainele că vor în mașinile de spălat… iar oasele noastre își manifestau dreptul de-a regăsi saltelele de-acasă. Amalia deja stătea în picioare la intrarea în București. Copilul lor, David, nu mai avea răbdare să ajungă. Maya mă aștepta la birou, de unde s-a implicat în echipa de voluntari pentru Domeniul Știrbei. Eu am sărit în primul taxi și am plecat direct la Miko Beauty Center. Aveam programarea făcută. Întârziasem. Iar în curte era petrecerea de 1 iunie pentru copiii clienților. Curtea plină de prieteni, cu care am profitat de ocazie să mă pup și să mai schimb câteva vorbe. - Nu erai la Panciu? întrebă unul. - Ieri erai la Deva, își amintește altul… - Amețesc doar uitându-mă la tine pe unde umbli, îmi spune al treilea. Bine că m-am dus. Am făcut rost de o nutriționistă la care voi merge săptămâna viitoare și am primit o carte cu dedicație de la Andrei Vulpescu. Ne știm de pe facebook. Ne citim și ne recunoaștem reciproc. A fost o bucurie să ne vedem, cu atât mai mult cu cât nici unul dintre noi nu a ajuns la lansările celuilalt. După 6 zile mi-am revăzut copilul. - Nu știu de ce mamă, dar mi-e din ce în ce mai dor de tine. Mi-a spus în câteva minute tot ce i s-a întâmplat. - Ați terminat? întreabă mama mea după care începe cu ale ei. Vrea să-și vândă apartamentul, să-și ia altul mai mic. Nu am făcut succesiunea după tata. Când i-am spus că de săptămâna viitoare e liberă să-și reia viața a întinerit cu 10 ani. Mama este motivul pentru care mie mi se spune “Doamna eficientă”. De la ea am moștenit asta. Acum eu scriu articolul iar mama a scos deja prima mașină cu hainele mele murdare, a pus-o pe a doua și mi-a și pregătit lucrurile pentru mâine dimineață. Astăzi s-a împlinit un an de la Sala Palatului. Într-o carte despre Zurli voi povesti ce și cum a fost anul trecut acolo și mai ales de ce pentru mine Sala Palatului a însemnat trecerea la un alt nivel din toate punctele de vedere. Îmi place 1 iunie. Noi alergăm în 3 orașe în timp ce pe Domeniul Știrbei vreo 20 de voluntari vor avea grijă să facă fericiți toți copiii care vor petrece 1 iunie cu familia în cel mai frumos loc din București. La mulți ani, pentru copiii voștri și pentru copiii din voi. Ne vedem în direct la Observator. La ora 19.00.