Am crezut că la Deva ne odihnim. Era să fie aşa. Dar nu luasem în calcul faptul că aveam o filmare pentru o ediţie specială de 1 iunie. Şi nici că ziua va fi una între agonie şi extaz din punct de vedere al vremii. Am dormit la Conacul Archia. Un loc pe care vi-l recomand din tot sufletul. E altfel. Fiecare cameră e decorată într-o temă iar eu m-am simţit bine în micuţa mansardă ca în podul bunicii. Camera mea se numea Floarea-soarelui. Aerul de vară era dat de mobilierul asortat cu pereţii, draperiile, robineţii de la baie şi produsele naturiste de pe tăviţa aflată pe masă. Am dormit cu geamurile deschise pentru că nu m-am putut despărţi de greierii şi broaştele care se auzeau din grădină. La 6 eram trează. Chiar dacă mă culcasem pe la 1. Am ajuns târziu în noapte şi am profitat de ocazie să-l sărbătorim pe Vlad, colegul nostru. Ne-am luat micul dejun cu mâncare BIO, pe terasă. L-am cunoscut şi pe Vlăduţ, un băieţel de 3 ani din Craiova. El nu ne-a recunoscut, aşa cum nu ne recunosc niciodată copiii dacă suntem îmbrăcaţi civil. Dar ne-a recunoscut bunica lui. Şi-atunci am profitat să mă joc puţin cu el şi să-l salvez de mama lui care îl alerga în jurul piscinei sperând să-l hrănească în acest mod. Archia este un loc de vis. Am profitat să facem câteva poze. Ovidiu Craiciu e fotograful oficial al Găştii, vine cu noi mereu şi când prindem câte o zi în câte un loc mai facem poze şi pentru blog. Astăzi chiar ne-am distrat. L-am cunoscut pe George. Se ocupă de caii de la Archia. Toată familia lui are sub oblăduire cai. Ne-a împrietenit cu cei din micuţa herghelie aflată la dispoziţia turiştilor. La 14.00 eram la Antena 1 Deva. Am filmat o emisiune specială pentru 1 Iunie. Fix o ciorbă am apucat să mâncăm pe o terasă până la probele de sunet. La ora 17 a fost începutul sfârşitului . O ploaie torenţială şi câţiva adulţi care nu ştiau ce să facă: să mute spectacolul într-o sală, să-l anuleze, să-l amâne. E campanie electorală şi dezinformarea funcţionează ca vântul. Până să se ia o decizie se dusese vestea că nu se mai ţine. Şi totuşi pe sub umbrele şi streşini de case, copiii aşteptau cuminte ora 18.30. Am intrat în direct pe Facebook . Am vorbit cu ei. Am vorbit cu norii şi cu soarele, cu toţi Sfinţii pe care eu îi cunosc. Șiiiii, minune! La 18.30 fix s-a oprit ploaia. Am ieşit pe scenă. Copiii erau costumaţi. Ar fi trebuit să aibă o paradă. Ploaia le-a stricat-o. Am coborât în public şi le-am organizat ad-hoc cea mai frumoasă paradă. I-am organizat pe părinţi pe lateral şi i-am adus pe copilaşi în faţă scenei. Sunt părinţi care mă urăsc pentru că le fac observaţie şi pentru că nu-i las să stea lipiţi de copiii lor în mijlocul mulțimii. În detrimentul celorlalţi. Până la urmă se dau la o parte. Binili învinge. :) Copiii au cântat şi au dansat împreună cu noi mai bine de o oră. Au mai curs câteva picături de ploaie, dar ele nu i-au afectat pe cei mici. Au învăţat că important nu e să ne ferim de ploaie ci să învăţăm să dansăm în ea. Iubesc evenimentele care mă solicită. Cele care îmi amintesc că noi nu suntem o afacere, o întâmplare. Noi avem un rol important : să facem copiii fericiţi. Şi să le amintim părinţilor lor că au cea mai frumoasă misiune din lume: aceea de a-şi ghida copiii în viaţă. Mi-au umplut braţele de flori şi de desene. Am intrat în spaţiul în care erau deja colegii mei şi-am început să plâng. A fost multă, multă emoţie în piaţă. Credinţa mea şi a colegilor mei a învins ploaia şi am reuşit să facem dintr-un eveniment care putea fi ratat, un super eveniment. La sfârşitul spectacolului nu mai aveam voce. Gata. Misiune îndeplinită la Deva. Mergem mai departe. La Panciu. Lângă Focşani. Răzvan, şoferul nostru zice că facem vreo 6 ore. Hai, Doamne-ajută! Nu ştiu unde însă dormim pentru că în Panciu nu este niciun hotel. O să vedem când ajungem acolo. Suntem pregătiţi pentru orice!