- În ce oraș suntem? A fost întrebarea pe care am pus-o la ora 7 când m-am trezit după 5 ore de somn. Eram în Alba Iulia. Ne-am întâlnit la micul dejun, ușor teleghidați. Deja știm să ne organizăm cu cea mai mare viteză. Fiecare minut de somn e un minut câștigat. Nu-mi place cafeaua la filtru inclusă în meniu. Dimineața prefer o cafea espresso și o combin de obicei cu toate lucrurile tehnice pe care le am de rezolvat. Puțin timp la dispoziție, pentru că la ora 9 trebuie să fim la probe. Ne adunăm în recepție și facem planul: după spectacol stăm o oră la autografe și facem poze cu copiii. Stabilim toate detaliile și suntem gata să plecăm spre scenă.Alba Iulia înseamnă întâlnirea obligatorie cu Robert. El lucrează în primăria Alba și datorită lui venim noi aici. Chiar dacă nu are copii știe tot ce mișcă pe piață. Aduce la evenimentele din Alba tot ce este mai de succes într-un anumit moment. Sunt Zilele Orașului. Înaintea noastră a avut Carla's Dreams, Inna... Și-a rezervat Gașca Zurli în program de o jumătate de an. Nu are niciun stres. Știe exact ce este de făcut. Robert ne-a pus la dispoziție o cabină cu aer condiționat, apă, cafele, răcoritoare. Condiții excelente de pregătire pentru o mână de oameni. Aveam de făcut față unui spectacol la 30 de grade. Ora 11:00 a sosit. Începe imnul, urcăm pe scenă și... surpriză! Cred că erau peste 10.000 de oameni. Frumoși toți. Nu-mi puteam lua ochii de la ei. Îi văd, îi cuprind pe toți cu privirea. Îi văd și pe cei care cântă împreună cu copiii și pe cei care se uită la noi cu toată recunoștința dar și pe cei care au venit pentru că ne iubesc copiii lor. Observ o fetiță care îmi tot trimitea pupici și apoi își ducea mâna la inimă. Cred că avea până în 4 ani. Am simțit ceva în felul în care se uita la mine. Aș fi vrut să ajung lângă ea. Scena era mult prea înaltă. O adolescentă a luat-o în brațe și mi-a adus-o. Stătea cu mânuța întinsă spre mine. Nu ajungeam la ea. Și-atunci am făcut ceva ce nu mai făcusem până acum: cu rochița mea de mătase naturală și tocurile cui, m-am întins pe burtă pe scenă în splendoarea celor peste 70 de kilograme. Am întins mâinile spre ea și am reușit să-i sărut o mânuță. Mama ei avea lacrimi în ochi iar fetița era în al nouălea cer. După spectacol a venit la mine în spate, la cabină. Am făcut o fotografie cu ea: După câteva ore am primit de la mama ei următorul mesaj pe facebook: Nu am avut timp să mâncăm. Nici la autografe nu a mai ieșit Gașca pentru că erau mult prea mulți oameni și nu i-am fi putut gestiona. Aveam puțin timp la dispoziție. Am plecat direct la Sibiu. Iubesc acest oraș și îmi place să stau în Piața Mare la o cafea. Nu am apucat. Ne-am dus direct la Mall. Mai aveam timp să pregătim recuzita și să facem probele de sunet. Am reușit să rupem o jumătate de oră pentru o ciorbă. La ora 17:00 Mall-ul era plin ochi. Sunt grele spectacolele din Mall-uri. Dar la Sibiu nu exista nicio sală suficient de mare și nici nu suntem pe listele evenimentelor publice. Ne bucurăm că ne-a invitat Mall-ul pentru că sunt foarte mulți copilași care ne iubesc și foarte mulți care nu ne-au văzut niciodată. Îmi place să dau autografe și să fac o poveste pentru copiii și părinții răbdători. Îmi plac îmbrățișările și pupicii cu sclipici. E o complicitate între mine și părinții deschiși și prietenoși care îmi place foarte tare. Ne cazăm la Sibiu? Surpriză! Nu. Plecăm direct spre Deva. Suntem cazați la un conac și vrem să profităm cât mai mult de grădina lui. Culmea, în microbuz se râde și se fac glume. Cred că mai era loc de un spectacol :))))