https://www.youtube.com/watch?v=BK04T48-PiI

Ne-am încărcat de îmbrățișări și de pupici cu sclipici, am dat autografe și am promis că revenim. La toamnă. Și la primăvară și la toamna viitoare… și tot așa, cât ne-or ține puterile și cât ei ne-or vrea în viețile și în timpul lor liber. Ne-am despărțit cu greu de ei și parcă simțeam cum ducem cu noi tot dorul lor de-acasă. Au ales o lume mai bună pentru ei și copiii lor, mai civilizată, mai educată, mai sigură dar, acolo în piept, inima lor bate în ritmuri de călușari și sufletul lor cântă în tril de ciocârlie. Noi am revenit după spectacol în cabină și am lăsat lacrimile să curgă. Preluasem de la ei toată emoția. Organizatorii au avut grijă de noi. Ne-au adus prăjituri, ne-au întrebat de o mie de ori dacă totul este în ordine, au rezonat cu noi, s-au implicat și s-au emoționat și de o parte și de alta a baricadei.

După spectacol am fost invitați la cină. Într-un restaurant românesc. Am cunoscut-o pe Mariana, mama unei fetițe care din păcate nu a putut să ne vadă pentru că avea febră. În schimb, în restaurant, erau 2 botezuri și noi ne-am întâlnit cu români care ne-au recunoscut și s-au bucurat să facem poze pentru copiii lor de-aici sau de-acasă.

Ne despărțim cu greu de Londra după o zi în care ne-am plimbat, am vizitat, am râs și am trăit experiențe minunate.

Pentru copilul meu ziua a fost absolut specială, tot ceea ce a trăit.

Mini vacanța cu noi la Londra s-a încheiat cu una dintre cele mai mari surprize din viața ei: s-a întâlnit, întâmplător, pe stradă cu personajul principal din Urzeala Tronurilor. Eu nu am pus niciodată atâta pasiune, nici măcar pentru bărbații pe care i-am iubit. Maya s-a întâlnit cu Jon Snow și a plâns de fericire o jumătate de oră. Toată ziua numai despre asta a vorbit. Totul s-a întâmplat atât de repede încât nimeni nu a apucat să facă o fotografie.

În schimb experiența, faptul că omul acela a dat mâna cu ea și i-a spus că e foarte fericit să o întâlnească, a devenit memorabilă.

Abia așteptam să revenim la Londra. I-am molipsit pe colegii mei cu pasiunea mea pentru acest oraș. Doamne câți prieteni ne-am făcut.

Mulțumim Cristina, Sebastian, Alina, Veronica, Mariana, Loredana, George. A… despre Loredana vă povestesc separat pentru că merită să ne oprim puțin asupra lucrurilor pe care ea le face aici. Bine. Și despre Alina, Veronica, Cristina și Sebastian. Dar avem timp. Eu cred că acesta este începutul unei luuungi și frumoase prietenii.