Nu e treaba nimănui ce notă ia fiecare dintre noi, când ne scoate viața... la lecție.
Pe mine, destinul m-a scos de câteva ori la tablă și m-a prins cu tema nefăcută.
Am stat în fața “clasei”, cu capul în podea... privindu-mi vârful pantofilor. Am plâns lângă catedră, uneori de supărare, alteori... de ciudă!

" - Retegan, ce-ai pregătit pentru lecția asta?
- Doamna Viață, nu am avut timp să pregătesc nimic. Am fost ocupată să-mi trăiesc drama, să mă văicăresc, să mă cert cu Dumnezeu, să mă întreb de ce mi se întâmplă mie și să mă ascund într-un colț, unde să-mi plâng nenorocul...
N-am știut că este o lecție și că ar trebui să învăț ceva din ea... De fapt, am crezut că e doar o întâmplare și abia am așteptat să treacă, să-mi văd mai departe de viață."

Oare de ce, atunci când suntem trimiși pe Pământ, nu ni se și comunică unde, când și ce lecții avem de primit... Să nu ne mai prindă Viața cu temele nefăcute!

Toate lecțiile ar trebui să se lase cu niște concluzii și cu câteva probleme rezolvate. Din fiecare lecție de viață ar trebui să ieșim mai deștepți, mai puternici, mai înțelepți.
Imaginați-vă că Dumnezeu are un catalog invizibil, în care ne trece notele, la finalul fiecărei lecții de viață. Singurii care știu cât de buni sau cât de slabi am fost la lecțiile astea suntem noi. Doar noi! Bine, și Dumnezeu, dar nu e ca și cum el ar mai spune cuiva...

Eu nu vreau să rămân corigentă la nicio lecție și, clar, nu vreau să repet clasa!
Cu cât sunt mai multe și mai complexe lecțiile, cu atât e mai importantă diploma pe care o primim... la final.

Ca în viață, unii termină 4 clase, alții, 8... o parte face liceul, câțiva termină facultatea și dintre toți, numeri pe degete doctoranzii.

Nu știu ce faceți voi, dar eu una mă pun cu burta pe Viață. Doamna Viață!