Ce îți dorești de la un bărbat pe care il iubesti ? am fost întrebată zilele trecute într-un interviu. Am turuit vrute si nevrute. Am redescoperit viața pe pământ și aerul din atmosferă. Am fost mai deșteaptă decât prevede legea și am răspuns la întrebare ca la carte. Să nu spun nici prea multe, dar să spun destule, să nu par nici disperată, dar nici excesiv de mulțumită… Cântar, cântăresc, cântărire. Prea multă măsură e totuși uneori prea multă, chiar dacă e măsură.

În cel mai intens moment de sinceritate, fără orice altă măsură, știu exact ce vreau de la un bărbat care mă iubește. Vreau să fiu singura femeie din viața lui trecută, prezentă și viitoare. Aș vrea să fiu soarele spre care se îndreaptă atunci când caută lumină. Aș vrea să fiu pentru el acel acasă la care se întoarce de fiecare dată. Aș vrea să fiu liniștea, lui, bucuria sărbătorlor și speranța bătăliilor pierdute. Aș vrea să fiu Centrul Universului. Să nu mai existe pentru el nimeni și nimic în afară de mine. De la mine să-I vină toată bucuria și toată întristarea. Doar eu să-l fac să simtă viața prin vene, cu mine să vibreze și datorită mie să se ridice deasupra norilor atunci când visează. În visele lui să fiu doar eu și să mă vadă doar pe mine în toate și în toți.

Sincer, în nebunia și în inconștiența mea aș putea să vreau asta. Dar sunt un om normal la cap, realist, conștient că viața nu începe și nu se termină cu o femeie, oricât de specială ar fi ea. Știu că viața lui a început înaintea mea, că se întâmplă să trăiască și pe lângă mine și în afara mea și că va merge mai departe și după ce eu nu voi mai fi. Așa că îmi doresc de la bărbatul pe care îl iubesc să mă țină de mână toată viața și toată moartea. Până când ceva, cineva, cândva, undeva ne va despărți.