Dacă iei premiul I te duci în tabără. Dacă termini cu media peste 9 îți cumpăr bicicletă. Dacă, dacă, dacă… Vă sună cunoscut? Am fost toată copilăria la un pas de bicicleta Pegas. Dar nu am primit-o. Pentru că nu am luat premiul care ar fi trebuit să-mi asigure pașaportul către fericire. Nu am avut Pegasul pe care l-am visat. Am împrumutat bicicleta unui vecin de la țară și am învățat să mă dau singură pe ea. Ai mei nu au considerat bicicleta o necesitate și cu atât mai puțin o cheltuială care ar fi meritat alocarea unui procent din buget. Mai bine a mai cumpărat mama o tură de draperii noi și niște fețe de masă noi. Așa a considerat ea atunci. Pegasului meu i-au trebuit 40 de ani să mă găsească. Dacă acum 40 de ani, când terminam clasa I, aș fi primit această bicicletă ar fi fost una dintre cele mai frumoase amintiri din copilăria mea. Ăsta e și motivul pentru care m-am gândit să vă povestesc. Cine știe. Poate vă inspiră. Și îi cumpărați copilului bicicleta visată, așa, pur și simplu. Pentru că îl iubiți. Pentru că orice copil merită să aibă propria lui bicicletă. Pentru că o să învețe să meargă pe ea și o să se simtă mai puternic, mai curajos și mai independent. Pentru că o să vă faceți timp în câteva seri să stați în spatele lui și să-l țineți de șa până când o să meargă singur fără să-și dea seama. Sunt curioasă ce amintiri vă leagă de prima voastră bicicletă. Eu am primit cea mai frumoasă bicicletă, din tot ce mi-am dorit până acum. Îmi place că are șaua extrem de comodă. Că pot să pun picioarele pe pământ la cea mai mică problemă și îmi dă sentimentul că o controlez foarte bine. E o bicicletă vie, veselă, o bicicletă cu suflet. Chiar simt că Pegas își deschide aripile atunci când merg pe ea. Astăzi, copilul din mine și-a primit premiul. Astăzi, femeia iubitoare de margarete s-a simțit specială. Abia aștept să mă plimb pe Pegasul meu. Cea mai veselă bicicletă de pe planetă.