…a lor trebuie sa fie: a Caraibelor sau Marea Neagra sau Moarta sau Egee sau Mediterană sau Baltica. Si daca e Egeee, eu sa nu cumva sa cred ca e a Caraibelor, pentru ca atunci o transforma imediat in Neagra sau, mai rau, in Marea Moarta!

Dintre toti barbatii din lume, eu i-am gasit pe cei mai complicati. Daca pentru mine Marea a fost “O mare”, pentru ei a trebuit musai definita. In cele mai mici detalii. Cu toata flora si fauna, cu fluxurile si refluxurile, cu toate barcile, corabiile si toti piratii de pe ele. A trebuit sa stabilim tarmurile si spre ce far ne uitam. Care eSOS-ul si cine sare primul in barca de salvare.

Helloooo!!! Eu cand ma duc pe mare, ma duc sa ma bucur de valuri, de soare, de pesti, de liniste, pentru ca stiu ca pot sa inot si ma descurc sa ma intorc ACASA. Iar daca e sa ma pierd in mare, din spuma ei o sa renasc si mai frumoasa!

Cred ca lucrarea lui Doamne Doamne cu mine necesita o crestere brusca, rapida si fara sa apuc sa-mi pun prea multe semne de intrebare. Asa ca mi-a scos in cale oameni care sa-mi dea de lucru. Oameni care sa ma provoace sa vad, sa inteleg, sa accept, sa simplific din ce in ce mai mult lucrurile. Nici macar nu conteaza cine sunt si ce s-a intamplat mai departe cu vietile lor pentru ca “de ce s-au intalnit ei cu mine” e o intrebare la care trebuie sa-si raspunda singuri.

Eu inca ma chinui sa gasesc raspunsul la intrebarea mea: de ce m-am intalnit eu cu ei?