După ce m-am așezat confortabil într-un loc, lângă un om, cel mai greu mi-a fost să accept că trebuie să ies atunci când lucrurile trenau. Pentru că ăsta e primul pas pentru a merge mai departe. Să fii tu propriul tău forceps este încercarea incercărilor. E mult mai simplu să te dea șeful afară, să te părăsească el sau să-ți găsească ea nod în papură. Și dacă astea nu se intamplă preferi să crezi că “e bine și așa rău “pentru că de fapt, crezi că nu e foarte rău. Cei curajoși nu așteaptă să fie părăsiți, să fie dați afară din locurile în care misiunea lor s-a încheiat sau pur și simplu nu bate vântul potrivit pentru ei. Cei curajoși se extrag singuri dintr-o situație care nu-i mai ajută să crească și se așază din nou pe drum. Se ridică de pe băncuța pe care stăteau sub umbrelă și încep să simtă din nou ploaia și vântul și soarele arzându-le față. Și să meargā. E greu să rāmái. Dar și mai greu e să mergi mai departe.