Cucerește-ți copilul, nu-l cotropi

13 Octombrie 2016, 06:35    •   
comentarii

Când se uită copilul meu la mine, cu toată dragostea din privire, îmi dau seama că l-am cucerit. Așa cum te cucerește o melodie, un film, un loc, o poezie, o floare, un răsărit, un apus ori un curcubeu. Încerc în fiecare zi să-mi cuceresc copilul, așa cum încerc să-mi cuceresc iubitul, oamenii cu care lucrez, ascultătorii, cititorii. Sunt atentă la ce și cum vorbesc, pe ce ton spun lucruri. Nu uit să zâmbesc pentru că îmi doresc să mi se întoarcă toate zâmbetele pe care le trimit in Univers.

De regulă, facem asta când avem un interes. Primul și cel mai important, să ne simțim bine. De ce n-am face asta și cu copiii noștri? Dacă ei nu sunt bine nici noi nu suntem fericiți. Ca să fie copiii fericiți și să ne trateze cu iubire, trebuie să-i cucerim. Să ne placă la fel de mult cum le plac filmele de desene animate, cum îi cuceresc cântecele ori coregrafia de la Gașca Zurli. Să se uite la noi cu iubire, admirație și prietenie. Nu ne iese mereu. De multe ori, în loc să-i cucerim, îi cotropim. Năvălim peste ei, ca rușii, cu bocancii în picioare și baionetele în mână. Țipăm, dăm ordine, facem scandal, aruncăm cu reproșuri. Pentru că suntem mari și pentru că putem. Iar ei se fac din ce în ce mai mici și se ascund prin colțuri… fug din calea noastră cum fugeau țăranii din calea turcilor care pârjoleau holdele. Nu vreau un copil care să se ascundă de mine cum se ascundea bunica de ruși. Vreau un copil care, atunci când intru în casă, să-mi sară în brațe, să se bucure că am venit. Vreau să intru pe ușă cu cea mai zâmbitoare față posibilă și să luminez toată încăperea.

Vreau să-mi cuceresc copilul, nu să-l cotropesc. Și mă antrenez în fiecare zi pentru asta. Armele mele sunt jocurile și răbdarea. Pun multă iubire în tot ce spun și în tot ce fac. Și peste toate aștern înțelegere. Copilul meu e tot ce am mai frumos și mai bun pe lume. Nu vreau să-l otrăvesc cu expresii toxice, nu vreau să pun gratii cuvintelor pe care vrea să le exprime, nu vreau să-i pun cătușe mâinilor care caută noul și nici să-i leg ghiuleaua de picioare.Nu vreau să-i fac declarații de război. Vreau să semnez cu el tratate de pace și de iubire.

 
Mirela Retegan pe

YouTube

Arhivă

Gandurile Mirelei

Când toate se schimbă în jurul nostru, noi nu putem să rămânem neschimbați.

Ne miră schimbarea oamenilor din viața noastră. Asta, deși privim în oglindă și vedem schimbările de pe chipul nostru. Ne surprind schimbările de situație, deși simțim schimbările corpului nostru în fiecare pas. N-ai nicio...

citeste mai mult  

Ce alegeri ai face dacă n-ar trebui să ții cont de părerea părinților tăi?

– Ai trăi diferit dacă eu aș fi moartă? Ai face alte alegeri dacă nu ai ține cont și de ce crezi tu că eu cred?   E întrebarea cu care am ieșit de la vizionarea filmului Elvis. M-a zdruncinat povestea acestei...

citeste mai mult  

Cereți Fecioarei Maria în rugăciuni, tot ce i-ați cere mamei voastre și chiar mai mult de atât!

Astăzi,  începe postul Sfintei Mării. Cereți Măicuței Sfinte tot ce i-ați cere mamei voastre. O mamă va face tot ce poate ca să-și ajute copilul. Inclusiv va vorbi cu Dumnezeu pentru el. Iar noi toți suntem copiii acestei Mame!...

citeste mai mult  

Pentru tine ce înseamnă MOȘTENIREA?

Am fost invitată la conferința The Woman să vorbesc despre moștenire. Mi-am învârtit discursul de câteva ori, am vorbit printre ultimii speakeri, așa că toți cei de dinaintea mea apucaseră să spună cam tot ce se putea spune...

citeste mai mult