Bătrânețea nu e frumoasă.

90% dintre bătrâni sunt urâți. Au pielea zbârcită și carnea flască. Au degetele încovoiate și își mișcă greu picioarele. Mulți dintre ei nu mai au dinți și majoritatea poartă proteze. Fără ele arată groaznic. Rar am auzit despre cineva spunând ca un bătrân e frumos. Putem spune multe despre un om bătrân. Greu ne putem referi la el ca la un om frumos fizic. Mă uit la marile frumuseți ale lumii. La toți artiștii care pe vremea copilăriei mele erau strălucitori. La soare te puteai uita. Acum cu greu te uiți la ei. Niciun artificiu nu ne mai salvează acolo unde bătrânețea își pune amprenta. Guşa dublă, depunerile se grăsime, pieile franjuri, șanțurile din jurul gurii și de pe frunte, pielea zbârcită de pe mâini. Oglinda nu ne arată o imagine cu care să mai cucerim. Să- i fie cuiva drag să privească doar și să și spele ochii nici nu mai intră în discuție. Nicio revistă nu mai are loc în paginile ei de frumusețe de oameni trecuți de o anumită vârstă. Imaginați-vă o plajă la malul mării doar cu oameni de vârsta a treia. Fără prea mult păr și cu pielea curgând pe oase sau peste colacii de grăsime. Pentru că amprenta timpului nu o fentează nimeni.

Ne rămâne să avem grijă să ne înfrumusețăm sufletul. Cu cât pierdem mai mult în frumusețea corpului ar trebui să compensăm în frumusețea sufletească. E singurul remediu împotriva îmbătrânirii. Sufletul e singurul care acoperă riduri, maschează oboseala, fardează semnele timpului pe chipul și corpul nostru. E singurul care mai cucereste dupa o anumita varsta. Abia atunci frumusetea interioarå iși intrā în drepturi. Dacă ridurile vorbesc despre ce și cum ai trăit cu corpul, ochii spun lumii despre ce și cât ai înțeles din ce a trăit sufletul.

ț