- Când? M-a întrebat o prietenā cāreia i-am adresat aceastā întrebare ce mā obsedeazā de ceva vreme incoace.

- Tot timpul, atunci când ai o situație și trebuie să rezolvi niște lucruri. Faci tot, absolut tot ce poți???

- La jobb, da. Caut absolut toate variantele, întorc problema pe toate fețele, analizez toate, absolut toate posibilitatile și in momentul în care nu mai am nicio altă variantă spun: gata. Asta e tot ce s-a putut face.

- Și în rest, în viața ta, in relațiile tale? Ai facut tot ce se putea face?

Intuiți rāspunsul prietenei mele. Vă spuneam că îmi sună în cap întrebarea asta de ceva vreme. Și o adresez de fiecare dată când cineva discută cu mine o problemă. Nu e întamplātor. Fācând o analizâ onestā a felului în care eu m-am comportat de-a lungul timpului mi-am dat seama că sunt douā situațiile în care am făcut tot ce puteam face. Atunci când s-a pus problema să rămân într-o relatie bună cu tatăl copilului meu și în proiectele mele de suflet. In rest…mai sunt multe posibilități neexploatate. In relațiile mele cu bărbații au ramas atât de multe lucruri pe care nu le-am făcut, în relatiile mele cu angajații sunt corigentā la făcut “tot ce-am putut” în relația mea cu Maya fac eforturi foarte mari sa nu mă fac că plouă atunci când eu știu că mai sunt lucruri pe care nu le-am incercat …

Daca te gandești la o situație din viața ta și atunci când iti pui întrebarea” am făcut tot ce puteam să fac pentru asta? ” simți ,așa, cum ți se strânge puțin stomacul și ți se încețoșează privirea , înseamnă că în sufletull tău știi că mai putea să încerci ceva. E o chestiune doar intre noi .Noi cu noi. Fiecare cu el. Nimeni nu o sā afle adevārul niciodată .Putem să trâmbițām cât de tare vream :” Am făcut tot ce se putea”… In timp ce spunem asta în încercarea de a-i convinge pe ceilalti , uităm că primii pe care trebuie să-i convingem suntem noi. Si dacă vorbele pot să fie mincinoase, stomacul, sângele, ochii, nervii din fiecare bucătică din corp se vor ghemui încercând să se apere de minciună. Pentru că toate organele știu cā noi n-am făcut tot, absolut tot ce se putea.

Vorbeam zilele trecute cu o altă prietenă despre problemele pe care le are cu copilul ei mai mare. E într-o clasă în care nu se simte bine, e mult prea diferit de restul copiilor, situatia il stresează, are efecte în psihicul si comportamentul copilului iar mama lui e disperată. Toată lumea i-a sugerat să-l mute într-o alta școală . Din păcate școala în care vrea ea nu primește transferuri și se află, din punctul ei de vedere, într-o situație imposibilă. Am întrebat-o de ce nu-l mutā la o școala privată. “Pentru că nu știu cât o sa-mi pot permite asta si apoi nu știu dacă o să-I pot oferi si celui mic aceeași chestie și nu vreau să fac diferențe”.

I-am spus cum aș face eu in situația ei. Aș muta imediat copilul într-un loc în care să fie fericit si aș rezolva o problemă care există ASTAZI. Celelalte lucruri despre care mi-a spus sunt posibile probleme care ar putea să apară in viitor. Si-apoi, de unde asta cu – vreau să le ofer egal. Copiii nu sunt egali. Au date si nevoi diferite. Ofera-i fiecăruia ce-i trebuie nu pune in balanță costurile si semnul egal in dreptul lor. Așa aș face eu.

Recunosc, sunt omul lui ASTAZI. Orice problema apare o studiez: dacă am o soluție pentru ea aplicabilă astăzi- o fac. Dacă nu, aștept să-I vad Solutia. Pentru că sunt sigură că Solutia există și e la doi pași de noi de fiecare dată.

E tema mea pe anul acesta. De fiecare dată, în oricare dintre situatiile ivite voi incerca să-mi raspund sincer la întrebarea” ai făcut tot ce se putea face?” Și dacă o să simt în sufletul meu că am facut doar cât am apucat, cât mi-a fost simplu, cât m-au ținut nervii, cât mi-au ajuns banii dar mai erau cateva posibilitați pe care nu le-am încercat din comoditate, orgoliu, renunțare, suficiența…îmi voi aminti ce am eu de facut in 2015: Tot ce pot în toate situatiile care-mi vor ieși in cale. Tot ce pot să fiu mai bună, mai înțeleaptă, mai sănatoasă , mai răbdătoare, mai generoasă, mai atentă, mai caldă, mai veselă, mai întelegatoare, mai instruită, mai harnică, mai rezistentă, mai iubită, mai multumită de mine.