Nu-i pedepsiți pe oamenii care nu se uită frumos

19 Noiembrie 2017, 09:36    •   
comentarii

Mi se întâmplă deseori să întâlnesc oameni a căror privire să nu-mi placă. Pur și simplu. Că nu-mi place mie privirea lor e una, dar să cred că se uită urât spre mine e alta. Și de fapt aici e cheia. Noi credem că oamenii care se uită urât, se uită urât la noi, spre noi.

Am făcut astăzi un experiment. Am fost de dimineață la un magazin. Când am intrat, eram doar eu și vânzătoarea. S-a uitat la mine cu acea uitătură. Și m-am simțit atacată. Ceva în stomacul meu striga : Nu-mi place cum se uită asta la mine! Am întrebat ceva, păstrându-mi starea de bine. Mi-a răspuns monosilabic și cu aceeași uitătură. Am plecat printre rafturi, gândindu-mă la tot felul de cauze. Oricum m-am obișnuit în ultimiii ani cu ideea că nu mă place toată lumea. Că unii nu sunt de acord cu ideile mele despre copii, că unora li se pare Gașca prea colorată, că altora li se pare că am prea mult succes, că alții cred că nu sunt suficient de frumoasă și de cultă… am auzit deja , probabil, toate motivele pentru care nu mă plac cei care nu mă plac. Și-am setat în capul meu că nici eu nu plac pe toată lumea. Așa că suntem kit.

Dar, uneori, mă ia pe nepregătite câte o asfel de atitudine. Eu mă duc la 8 dimineața într-un magazin, ca o floricică, toată numai raze de Mirela și când intru, acolo se dezlănțuie uraganul. Am revenit la casă unde deja erau la coadă doi oameni: un bărbat și o femeie. Doamna vânzătoare...aceeași uitătură. Și către el și către ea. Și-atunci am ințeles.

EXISTĂ OAMENI CARE NU AU PRIVIREA 1, AU UITĂTURA 17!

Pe Uitătura 17 o avem toți. Din când în când. Știu asta de la copilul meu, de la partenerul meu, de la colegii mei de scenă, de la tot felul de oameni cu care interacționez des și care au avut ocazia să-mi vadă toate felurile de-a mă uita. Știu de la ei că uitătura 17 nu e cea mai prietenoasă și că te face să simți transpirație rece pe spate. Doar că, sunt oamenii care au sărit peste privirea 1, 2, 5, 9 direct la uitătura 17. Și când uitătura lor se întâlnește cu privirea noastră, nu trebuie să ne gândim că felul în care ei ne privesc e și felul în care ei ne văd. Și să rămânem ancorați în privirea 1, cea însoțită de zâmbet și raze .

Am ieșit din magazin strigând: La revedere, o zi bună!

N-am auzit nimic în urma mea.
Dar am înțeles ceva extrem de important. Ceea ce vă doresc și vouă!

 
Mirela Retegan pe

YouTube

Arhivă