Mă plimb acum pentru că la bătrânețe nu o să mă plimb. O să mă târăsc

13 Iulie 2017, 10:07    •   
comentarii

“Muncesc acum, trag tare, strâng bani, fac case, pun de o parte și la bătrânețe o să mă plimb cât o să vreau.” Am auzit asta de la ai mei, de la prietenii lor, de la toate generațiile de dinaintea mea.

Din păcate, sunt foarte mulți oameni tineri care gândesc așa. Și cei mai frumoși ani și-i consumă muncind să acumuleze. Convinși fiind că la vârsta a treia, șansa a patra, o să colinde lumea și o să vadă cele mai îndepărtate colțuri ale ei.

Ei bine, o scurtă vacanță la Bruges te-ar putea face să-ți schimbi perspectiva. Eu nu am văzut în niciun alt oraș din lume atât de mulți oameni de vârsta a treia. Frumos îmbrăcați, aranjați, îngrijiți și dichisiți. Cupluri multe din bătrânei care se susțineau unul pe celălalt în timp ce fiecare se sprijinea într-un cadru sau un baston.

Nu. La bătrânețe nu te plimbi. La bătrânețe te târăști. Te chinui să intri și să ieși dintr-un lift, scapi paharele la micul dejun, că îți tremură mâinile. Nu vezi să citești o hartă… la vârsta a treia faci ce mai poți, nu faci ce vrei.

Aveam senzația că pe fiecare casă din Bruges scrie cu litere mari: “trăiește astăzi!”. Cât încă mai poți să mergi opt ore și să colinzi fiecare străduță, cât încă nu ai nevoie de niciun ajutor să urci sau să cobori dintr-o barcă. Du-te astăzi să vezi cele mai îndepărtate orașe, cât încă mai poți zbura până în Noua Zeelandă fără să ai cel mai mare grad de risc în avion.

Nu vreau sa fiu înțeleasă greșit. Nici nu vreau să interpreteze nimeni ceea ce am scris. Iubesc bătrânii. Sunt delicioși. Sunt niște exemple fantastice de voință. Mama mea are 70 de ani și se duce până la capătul Pământului și se și întoarce singură cât fac eu o tură de Herăstrău.

E foarte bine că ei nu se opresc. Și că își adaptează ritmul noilor condiții. E bine că seniorii călătoresc. Eu sunt prima care sare să le dea o mână de ajutor și să mă bucur de compania lor. Nu despre asta e vorba. Articolul nu este despre bătrânii de astăzi. Ci despre noi, bătrânii de mâine. Despre tinerii de astăzi care sacrifică ocazii și șanse sperând că o să se bucure la batrânețe.

În lumina ultimelor impresii, eu mă voi bucura astăzi. Și sper să trăiesc și mâine. O să aflu atunci ce și cât mai pot să fac, dar astăzi știu exact că vreau să fac tot ce pot.

 
Mirela Retegan pe

YouTube

Arhivă

Evenimente Antrenorul Părinților

Click aici pentru calendarul complet

Blog

Sunt Mirela Retegan

... si te invit sa petrecem impreuna cateva clipe pe acest blog cu ganduri, emotii, lacrimi si zambete

Află mai multe