Eu mă înțeleg pe mine și uneori te înțeleg si pe tine. Nu-ți pierde timp încercând să mă faci să te înțeleg. Dacă înțeleg ceva la tine înseamnă că am înțeles eu , cu mintea și cu inima mea acel lucru, nu m-ai convins tu, nu m-ai determinat, nu mi-ai explicat suficient de bine ca să înțeleg. Poți să-mi explici o formulă matematică, poți să-mi explici un traseu până la o destinație, poți să-mi explici o analiză gramaticalā. Dar nu poți să-mi explici o emoție. Nu-mi poți explica aprecierea sau repulsia. Nu ai cum să-mi desenezi frica sau curajul. Nu pot să înțeleg decepția sau exaltarea dacă eu nu am fost niciodată acolo. Sau dacă în mintea sau în sufletul meu nu s-au întâmplat niciodată. “De ce-a făcut asta, de ce a ales aia, de ce nu schimbă cealaltă, de ce mai stă cu ăla, de ce se mai vede cu aia, de ce nu-și pregătește nu știu ce, de ce nu se duce nu știu unde…”- de câte ori nu s-a întâmplat să ridici din umeri și sā spui- NU ÎNȚELEG. Cumva, supărat pe celalat. NU ÎNŢELEG spune foarte clar că e vorba despre tine.

Tu nu înțelegi ce e cu viața mea, cu alegerile mele, cu acțiunile mele. Tu ai o limită legată în a mă înțelege. Când eu nu înțeleg este despre mine. Nu ai tu nicio vinā că eu nu te înțeleg. Experiențele, cultura, trăirile mele s-au oprit la un pas distanță de ceea ce mi-e dat să trăiesc cu tine. Când o să fac acel pas și noi o să fim în același drept , probabil că nici măcar nu va mai exista această situație. Acum, din păcate, te înțeleg pe tine dacă în mine s-au petrecut lucruri groaznice sau extraordinare care mă fac să pricep. Poate am trăit o întâmplare, poate am citit ceva care m-a zguduit din temelii, poate am avut o revelație și am ajuns să înțeleg și ceva din ceilalți. Ce știu sigur este că eu mă înțeleg pe mine si tu te înțelegi pe tine. Și uneori ne înțelegem unul pe celalat. Când întâmplările și trăirile noastre se întâlnesc în același loc de joacă. În rest, ne pierdem vremea chinuinu-ne să ne facem reciproc înțeleși. Cine și ce se înțelege, se înțelege.